muzica
filme
diverse

despre/muzica

    Pe bătrâni îi urmează aproape:

                                              Gheorghe Anghel "Caliu"       Gheorghe Fălcaru "Fluierici"       Marin Manole "Marius"
    (vioară, Clejani)            (fluier, Valea Seacă)             (acordeon, Clejani)

                                     Marin P. Manole      C-tin "Costică Lăutaru"       Viorel Vlad          Ionel "Ioniţă" Manole(acordeon,voce,Clj.)  (vioară,voce,Roata de Jos) (contrabas,Cartojani)     (acordeon,Clejani)

     Gheorghe Anghel "Caliu" (vioară)

     Prezenţă puternică, atât pe scenă cât ÅŸi în afara ei, Caliu era, la începuturile tarafului, un bărbat tânăr, înăltuÅ£, drept de spate, brunet, chipeÅŸ ÅŸi ochios. Blând până se-aprinde ÅŸi liniÅŸtit până se-nfierbântă. La vioară, energic ÅŸi cu nerv, are un control deosebit, poate cel mai desăvârÅŸit instrumentist din taraf. Când cântă, toată fiinÅ£a lui e acolo în cântec ÅŸi asta se simte, se vede. ÃŽn anii din urmă, când generaÅ£ia bătrânilor a apus, el este liderul incontestabil al tarafului.

                   

     "Mie-mi place iarna, când văd fulgii cum vine ei aÅŸa liniÅŸtiÅ£i ÅŸi se aÅŸează pe pământ. Mă plimb pe aici, pe uliţă, merg la cârciumă, unde se mai adună lăutari ÅŸi cântăm pentru noi, de plăcere. Sau vin in casă, pun foculeÅ£ul în soba, îl iau pe Robert, mai vorbim de una de alta, mai studiem, îi arăt ÅŸi eu ce ÅŸtiu, că aÅŸa am învăţat ÅŸi eu de la tatăl meu. Cum venea el noaptea dă la nunÅ£i, îi luam vioara ÅŸi ieÅŸeam aicea, pe prispă, să cânt. Alteori, strângeam copiii ÅŸi cântam sus, pe deal, lângă vii, sub nuc. Ai mei mă căutau să-mi dea să mănânc, eu n-aveam nevoie, mă găsea somnul pe acolo. Venea mama cu blândeÅ£e, mă lua acasă, mă mai învăţa ÅŸi ea strofe, că ÅŸi ea cânta cu vocea. Mă trag din cei mai buni lăutari din comuna, a lui Gândac ÅŸi a lui Băsaru, da’ nu mi-a impus nimenea să cânt, aveam eu plăcerea si ambiÅ£ia asta, să cânt mai bine ca ăia mari." (Ghe. Caliu, interviu Formula AS)

     Gheorghe Fălcaru "Fluierici" (fluier, contrabas).

     Calm, oarecum blând, retras, odată îl vezi că o ia aÅŸa mai într-o parte ÅŸi nu te mai înÅ£elegi cu el. Sigurul care nu e din sud, a venit la Clejani când era mic tocmai din Moldova, fiu de ursari. S-a apucat de un instrument oarecum neobiÅŸnuit pentru tarafurile de Å£igani, fluierul, ÅŸi l-a învăţat singur. ÃŽn cântec intră ca sub apă, e absorbit, nu-l mai vezi; e cel mai puÅ£in showman dintre instrumentiÅŸti, dar tehnica lui la fluier e neobiÅŸnuită.

                   

Rep. – Cum ai studiat fluierul, că nu este fluier la Clejani?
G. F. – Mă, nu este, da’ Dumnezeu mi-a dat daru’ ăsta.
Rep. – De la cine ai învăţat?
G.F. – Eu singur, nu m-a învăţat nimeni. Deci mi-a fost drag să-nvăţ cu fluierul. Mi-a luat tata vioară, n-am vrut, am spus că nu pot să cânt cu ea. Mi-a luat saxofon, am spus nu. Şi-am spus lu’ tata să-mi ia deci un fluier. Şi mi-a luat un fluier din târg, un fluier mic de-ăla, şi cântam cu el. Când a văzut tata c-am prins, că deci încep să cânt, mi-a luat un fluier mare, de comandă. Şi-am început să cânt, cu Boşorogu, cu Gheorghe, cu Nea Marin, cu Pavel, cu băieţii. Din ce, din ce, m-am făcut şi eu mare şi-am început să studiez fluieru’ bine. Şi-atuncea băieţii se bătea pe mine, ăla nu, că-l iau eu, ălalaltu, bă, mergi cu mine că-ţi dau mai mult. Când am văzut că sunt d’ăla cerut - d’ăla cerut, am zis gata, deci nu mai merg cu preţu’ ăla, care-mi dă mai mult cu ăla merg. Şi stăteam la poarta, aşa, pe scaun, cu nişte cafea şi venea la mine nunţi. ("The Continuing Adventures Of Taraf de Haidouks" - DVD)

     Marin Manole "Marius" (acordeon)

     Åžcoală mai puÅ£ină, talent cu carul.

                   

     Marin P. Manole (acordeon, voce)

     IeÅŸit în lume, lejer în exprimare, orientat ÅŸi descurcăreÅ£, cu iniÅ£iativă, dar la locul lui ÅŸi cu bun simÅ£.

                   

     "Eu am cântat ÅŸi cu acordeonul, am cântat ÅŸi cu Å£ambalul, dar prefer acordeonul pentru că poÅ£i să cânÅ£i de unul singur. Dacă există un botez, o cumetrie, ceva, ÅŸi zice: domnule, vreau doar un solo acordeon – hai mă, je e la voce, je e la acordeon, je e bien, ça va; „deoz heure - trez heure”, cât e necesar. E, c'est bon, un acordeon solo." ("The Continuing Adventures Of Taraf de Haidouks" - DVD)

     Constantin Boieru "Costică Lautaru" (vioară, voce)

     Familist, pofticios, nu se grăbeÅŸte niciodată nicăieri. El ÅŸi Marin P. sunt acum vocile tarafului.

                   

 

     Viorel Vlad (contrabas)

     Nu e genul care să iasă în faţă, ÅŸtie să-ÅŸi vadă de treaba lui, pe care ÅŸi-o face bine ÅŸi cu bucurie. Mai retras în public, altfel deschis ÅŸi sincer, cald în familie ÅŸi cu apropiaÅ£ii.

     "Fiecare, ce are-n casă, pe aia pune ochii. Tata a fost lăutar, a avut contrabas, a cântat cu contrabasu’. Noi toÅ£i care am fost în casă am pus ochii pe contrabas, era în casă acolo, puneam mâna toÅ£i pe el. Unu singur, noi suntem cinci băieÅ£i ÅŸi-o fată, decât ăla mare a cântat cu acordeonul. ToÅ£i ăilalÅ£i cântă cu contrabasul. Puneam pick-up-ul ÅŸi luam contrabasul ÅŸi acompaniam după pick-up ÅŸi cântam. Aveam 13-14 ani. Puneam pick-up-ul ÅŸi pick-up-ul era numerotat pe viteze, era 33, 45 ÅŸi 78, sau cam aÅŸa ceva. Eu, dacă discu’ era normal la 33, cântam la 33, pe urmă dădeam pick-up-ul la 45, deci mai repede. De la 45 îl dădeam la 78, ÅŸi-aÅŸa cântam. La viteză aÅŸa, puneam pick-up-ul ÅŸi cântam, ajungeam până la 78. Nici unul din toÅ£i fraÅ£ii mei nu cânta cu viteza care am cântat-o eu." ("The Continuing Adventures Of Taraf de Haidouks" - DVD)

     Ioniţă Manole (acordeon)

     Inteligent, oportunist, virtuoz.